REGIZORUL SI FARMAZONII

La LICURICI se joaca orice. Spectacolele trupei poarta o marca inconfundabila. Actorii in fata cortinei. Papusi integrate in feerii captivante. Masti angajate in nemuritoarele basme ale copilariei. Marionete incadrate in reprezentatii de teatru dramatic propriu-zis. O anume distantare fata de text. Reprize muzicale originale. Tratari coregrafice solistice si de ansamblu. Compozitii melodice fascinante. Miza de participare directa a salii. Performanta actoriceasca.

LICURICI exercita asupra spectatorilor o forta de convingere contaminanta: ceea ce vede publicul nu este pelicula cu desene animate; nu este film; nu este joc video. Este ceva-cineva viu cu care se poate intra in dialog. Fara a urca pe scena. In savuroasele peripetii scenice nu este nimic din jocurile cu care copiii sunt obisnuiti de acasa. Si, in acelasi timp, ele au cate ceva din ele. Ceva comun. Ceva foarte cunoscut si apropiat. Ba mai au si multe lucruri in plus.

Puradeii sunt cuceriti de aparitiile simultane ale papusarilor si papusilor, asemanatoare, intr-un fel, cu o parte din jucariile lor dragi. Or papusile de la LICURICI se misca mult mai viu decat electronica  si internetul lor. Si spun povesti mai captivante decat bunicutele lor. Anume aici si se ascunde miracolul papusaresc. Pe parcursul stagiunilor spectatorii de toate varstele au admirat si aplaudat papusi de toate tipurile. Ba chiar si umbre vii, masti fermecatoare, teatru dramatic, teatru muzical, teatru coregrafic, spectacole frumoase si sfinte fiindca sfanta este copilaria.

O persoana atat de controversata, ovationata si invidiata, elogiata si criticata a reusit, timp de 38 de ani, nu doar sa monteze dramaturgie nationala si universala, ci si sa dirijeze trupa prin tranzitii de tot felul. Politice, sociale si economice. Sa-i creeze o aura care i-a depasit chiar si propriile ambitii initiale. A izbutit sa construiasca o imagine inedita colectivului de creatie: o echipa dintre acelea care te face sa te intrebi nedumerit in barba, cum de  si-au intersectat drumurile creatiei actorii, regizorii, scenografii, dramaturgii, compozitorii, coregrafii, tehniucienii – atat de diferiti la prima vedere! – pe o portiune de timp atat de indelungata?

Persoana in cauza a devenit azi personaj. Se numeste Titus Jucov. In acest personaj teatral vietuiesc, simultan, doi ipochimeni. Unul – regizorul: inflacarat sau tacut, ironic, impulsiv sau blajin, aprig cand lucreaza, inteligent, modest si chiar timid in raporturile extrascenice. Ai doilea – menegerul: pragmatic, prezent peste tot, facandu-se a nu observa crizele financiare, venind mereu cu intrebari tehnice, legate de turnee, festivaluri, premiere. Are sumedenii de solutii fantasmagorice (pe care, cat nu ar fi de straniu, le realizeaza!) si detine un calm de tip englezesc: tace, incuviinteaza, voteaza, intelege miezul problemei, e de acord cu totii si toate ca, in cele din urma, sa faca cum crede dansul ca e mai potrivit.

Titus Jucov nu arata spectatorilor decat partea roz a realitatii (acesta e profilul teatrului), eliminand din start rutina. Ce si cat poti crede din povestea vietii lui (teatrale!) este chestiunea ta personala, a spectatorului. Asta nu inseamna nicidecum ca nu stie cu exactitate care sunt esecurile, ratarile, caderile.

Acoperit de premii, distinctii, trofee (si el, si trupa!), bucurii si mahne Jucov ramane pentru colegii, discipolii si camarazii sai un erou fantezist. Personaj teatral de care ne-am atasat cu totii in timp, atrasi de forta acestei locomotive diezel, care a remorcat trupa pe cele mai incredibile itinerare ale unei aventuri papusaresti de proportii. Directorul artistic al LICURICIULUI a invins trecutul si a pus teatrul pe sinele prezentului.

Regizorul a trecut de la spectacolele realiste la veritabile show-uri in care materia animata se impleteste echilibrat cu muzica, dansul, cuvantul si gestul esentializat al pantomimei, oferind publicului lecturi limpezi, clar conturate. Drept marturie stau optiunile repertoriale – texte inedite in premiera nationala, dar si spectacole revelatorii intru valorificarea dramaturgiei universale – si colaborarile rodnice cu regizori de pe diferite meridiane geografice. Directorii de scena invitati au imbogatit evident experienta trupei – Boris Azarov, Tomita Hogea, Stanislav Jelezkin, Valentin Dobrescu, Iurie Fridman, Maria Mierlut, Bogdan Ulmu, Constantin Brehnescu – cucerind pentru actorii-manuitori dreptul de a iesi in fata paravanului.

Regizorul Titus Jucov e fascinat de tonul si limbajul atipic, folosite aproape excentric intr-un cod lingvistic si scenic lapidar, precis, cu un mister aparte. Fara spectacolele sale (nu le cunoaste nici el numarul) profilul Teatrului LICURICI nu ar fi fost integru. Fugind de o arta a lucrurilor, Titus s-a trezit intr-o arta a experientelor. Papusarii ne-au dezvaluit o lume pe care (parca!) o cunoastem, caci am crescut in teatru impreuna cu teatrul, dar pe care abia acum, la aniversare – revazand titluri de spectacole, actori, regizori, dramaturgi si papusi – o constientizam si o valorificam (lumea papusilor!) cum se cuvine. Cele 260 de premiere au ramas crestate in memoria publicului. A micilor spectatori. Atat doar ca micii spectatori de candva astazi sunt pensionari cu tamplele demult incaruntite.

Un jubileu inseamna mult mai mult decat o banala cifra. Sase decenii si jumatate de experienta ascund – dincolo de bucuria amintirilor si revederilor – sute de spectacole, sute de papusi, mii de spectatori. Fara sa se teama ca o sarbatorire cu putine surle, tobe si trambite ar putea parea modesta, LICURICI isi deschide stagiunea a 65-a in sanul familiei. Aproape trei sferturi de veac de cand artistii-papusari si fidelii lor spectatori s-au intalnit pentru prima data si au decis sa nu se mai desparta. Si sa vedeti minune: se tin de cuvant farmazonii!

Pavel Proca

Tel.: (+373 22)

©2007 Teatrul Republican de Papusi "Licurici"
Moldova, Chisinau, str. 31 August 1989, nr. 121
Fax: (+373 22) 24-30-46
Serviciul de informatie:
Serviciul asistenta tehnica:
Crearea site-ului — Supersite.Moldova