J. Halliwell-Phillipps,  3+ (rom.)

„Cei patru purceluși” este în fapt arhicunoscuta poveste a autorului britanic James Halliwell Phillipps despre lupul și cei trei purceluși, dar într-o abordare nouă, semnată de Ion Ambrosi. Construcția piesei se axează pe vechiul subiect care constă în ridicarea caselor pentru adăpost de către cei trei purcluși.   

Acțiunea are loc în Vestul Sălbatic și este construită în jurul purcelușului spinos călător pe nume Țeposul, care aidoma unui fir de ață, leagă toate evenimentele între ele, intervenind pe tot parcursul spectacolului cu remarci și explicatii, păstrând în permanență legătura cu spectatorii.

Într-un ținut îndepărtat uitat de lume, apare cel mai voios porcușor spinos  pe nume Țeposul.  Acesta salută spectatorii și îi invită într-o aventură veselă despre cei trei purceluși. Cel mai mare este și cel mai lenos, slab și răutăcios. Mijlociul este cel mai durduliu, neîngrijit,  și prostuț, dar nicidecum rautăcios iar cel mic – tocilarul, este sârguincios, bun și deștept. După finisarea școlii, frații mai mari, având o apariție gălăgioasă, se pomenesc singuri pe un tărâm necunoscut luați la rost de către cel mic, care vine în urma lor ducându-le ghiozdanele. În urma discuției aprinse, mezinul îi anunță pe frați că își va construi o casă de vacanță pe colina de sus. Mijlociul alege colina de mijloc, pentru a ridica casa din nuiele cu o baltă de nămol în față, iar “bădica”, ca să nu obosească prea mult, rămîne pe colina de jos și fără grabă își construiește o casă din paie, care seamănă mai mult a căpiță de paie decât a casă.

Înre timp, apare elementul conflictogen – banditul Bot Roșcat – un vulpoi viclean și gras cu mustață la nas, care pornește pe urmele purcelușilor. Acesta, cum era de așteptat, distruge casele purceilor mai mari, înghesuindu-i în cele din urmă în căsuta porcușorului mic. După ce metodele precedente nu au dat rezultate, vulpoiul coboară în casă prin hogeac. Pe vatră însă este așteptat de către acele porcușorului spinos, care îl fac pe  vulpoi să zboare ca o ghiulea afară pe hogeac, prinzându-și coada într-un pom. Constrâns de situație, vulpoiul își cere scuze de la purceluși și le mărturisește sincer că totul a fost doar o joacă și că de fapt caracterul său negativ a fost inventat de lume, iar el chiar dorește să prietenească cu toți, având intenția simplă, de a se juca.

Motoul piesei vine din partea porcușorului spinos – “Când ești înconjorat de prieteni buni, poți face față oricărei provocări.”  

Pe final, Bot Roșcat mege la școală împreună cu cei trei purceluși, iar Țeposul își continuă călătoria sa plină de aventuri și voie bună.

Adaptarea scenică și regia sunt semnate de Ion Ambrosi. Muzica stilizată în stil country, cu elemente bluegrass aparține compozitorului Viorel Burlacu. Scenografia și păpușile  – Vladimir Cantor.

Distribuția – Porcușorul spinos – Valentina Ostap

                     Porcul cel mai mare – Oxana Colun

                     Porcușorul Mijlociu – Cristina Bejan

                     Porcușorul mic – Nadejda Popescu

                     Vulpoiul bandit – Ion Ambrosi  

Spectacolul în fond, este o parodie muzicală care vine să-i învețe pe copii să fie prietenoși, harnici, sârguincioși, buni, receptivi, atenți, politicoși și ascultători desigur.

Este o gustărică educativă la tema prieteniei, care vine să ne convingă că anume având prieteni buni și char noi însuși find cât mai buni cu toată lumea, reușim să facem față oricărei provocări.