«O NOAPTE FURTUNOASĂ»

«O NOAPTE FURTUNOASĂ»

„O noapte furtunoasă” după Ion Luca Caragiale în regia lui Mihai Țărnă este un spectacol care deschide un program inedit lansat aseară la Teatrul Republican „Licurici”. Programul se numește „Licuricii de seară” și este adresat publicului adult. Mi se pare o chestiune cutezătoare și programul și reprezentația care îl deschide.

O poveste de dragoste, de amantlâc, nevasta își înșeală soțul cu omul lui de încredere. O comedie de moravuri, de situații și de caracter. Moravurile sunt la pământ, caracterele cam lipsesc, limbajul e al unor bovarici care nu sunt, dar vor să pară a fi cu franțuzismele lor, cu scrisorile lor de amor ridicole, cu declarațiile de dragoste pline de emfază și cu quiproquourile specifice comediei clasice.

Însă pe lângă toate aceste ingrediente specifice unei comedii, este acolo un fir roșu dramatic – cel al iubirii care te nenorocește, al iubirii vii, vitale, esențiale. Veta e chiar îndrăgostită (numele ei trimite la dragostea de viață, e vitalitatea). Nina Lefter o joacă splendid. Monumentalitatea ei scenică, în contrast cu micimea burgheză a vieții și situațiilor ei existențiale, e un contrast foarte bine configurat regizoral și actoricește. Veta îl iubește pe Chiriac (Valentin Munteanu), care pare a fi înamoratul nebun, bărbatul gelos. Realitatea însă ar fi alta, există o parvenire în sentimentele lui, el își iubește stăpâna din gospodăria căreia fură chiar și atunci când o iubește. Diana Nimijan aduce în scenă o Zița sprințară, plină de feminitate, de istericalele femeii neîmplinite în amor, o Emma Bovary de București. E femeia care se zvârcolește ca o șerpoaică flămândă de iubire. Jupân Dumitrache (Gheorghe Popescu) e bărbatul anost care te plictisește. Anume astfel de bărbați ajung a fi înșelați. Platitudinea vieții lui este molipsitoare, apăsătoare și din ea poți scăpa doar așa cum o face Veta. Rică Venturiano (Ion Ambrosi) este junele intelectual care cade și el în plasa determinismului amoros. Nu poți scăpa de iubire, ocupațiile intelectuale nu te salvează, nu te sustrag. Toți suntem condamnați la dragoste, indiferent de statut și ocupație. Un rol bine realizat, bine dozat, bine simțit. Spiridon (Ion Buzilă) este un fel de om aproximativ, el pare să fie lipsit de fiorul dragostei. Pe el îl interesează banii, căci sărăcia și declasarea lui au anihilat fireasca pulsiune a amorezaților. Nae Ipingescu (Ion Ostaciuc) – omul secund, e secundantul despre care nu știm nimic, căci viața lui este aservită șefului.

Ei merg seara la UNION, un teatru de varietăți, pentru a fugi de plictis, pentru a fugi de sine. Acest teatru în teatru este conceput foarte reușit de Mihai Țărnă. Relațiile dintre personaje sunt un joc de teatru, ei se tot mint între ei. Păpușile care dublează personajele și adaugă noi conotații chipurilor acestora, accesoriile (niște cizme-personaje), măștile (inedite și metateatrale), păpușa (fantasma amorului), fântâna (cumpăna stărilor noastre afective), scările (urcatul și coborâtul nostru sentimental, social), hainele (pardesiul care devine metonimia iubitului pentru Veta și a omului detestat pentru Zița). Măștile (ceainicul și ceșcuța) – fragilitatea umană într-ale vieții, iubirii și relaționării umane. Oamenii nu sunt atenți unii cu alții, chiar și într-o relație amoroasă intervin erorile, gafele, echivocul. De acolo, din micile neînțelegeri, se nasc marile nenorociri sentimentale.

Combinația dintre jocul păpușarului și jocul dramatic al actorului – foarte reușită. Păpușile confecționate de Vladimir Baba fermecătoare. Un element care trezește copilul jucăuș din spectator. Senzualitatea situațiilor în care apar păpușile, jocul lor erotic, provoacă imaginația și fanteziile publicului. Totul e însă făcut delicat, subtil, lipsit de vulgaritate sau mitocănie.

Păpușa cea mare, cu albeața trupului său, cu formele ei pline, planturoase, ca un nor alb al pasiunii care apare la orizontul existenței, produce o impresie puternică. Chipul ei amintind de Picasso, corpul ei lasciv, provocator, voluptuos, dar deloc obscen, te provoacă, te ademenește. Chiar dacă ești femeie ți se întâmplă aceasta. Pentru că nu este o chestiune de dorință corporală. E o chestiune de joc mintal, de dialog cu un public matur despre ce suntem noi ca ființe sexuale, procreatoare. Este corporalitatea noastră care nu poate fi ignorată, este fiara din noi care trebuie îmblânzită, căci altfel ne sfâșie, este tandrețea, gingășia care, dacă nu ni se întâmplă, ne dezagreghează (părțile corpului fragmentat în semiobscurul scenei). Este plânsul nostru duios după iubire, este „geniul speciei”, amorul care ne face să ne căutăm unii pe alții, pentru a perpetua specia, pentru a ne salva pe noi prin iubire.

Păpușăresele (Irina Boiarchina, Valentina Ostap, Cristina Glavan și Maria Tuchiluș) care ba manevrează păpușele, ba ies în scenă ele ca personaje de fundal, denotă multă măiestrie scenică, dând senzația unor spirite ale teatrului, un fel de „Deus ex machina” care intervine, un fel de zeițe ale scenei care le știu pe toate, le fac, de fapt, pe toate. Ele sunt un fel de mâini extinse ale regizorului, care mișcă totul acolo. Manevrarea corpului lui Rică Ventureanu, așa de parcă ar fi fost actorul însuși o păpușă – o găselniță originală. Deodată, noi toți ne-am simțit paiațe, niște marionete ale vieții și ale situațiilor ambigue. Viața râde de noi. Și teatrul ne arată cum se întâmplă asta.

Spectacolul nu este recomandat minorilor, falșilor pudibonzi și persoanelor cu dublu standarde într-ale amorului.

O reprezentație de ținut minte, un spectacol important pentru sincronia teatrului: acum și aici se produce un experiment curios, captivant, dar și pentru diacronia teatrală: un regizor dramatic creează o producție cu păpuși pentru maturi, într-un teatru care până mai ieri juca doar pentru copii și adolescenți (deși nu ar trebui să lipsească nota că la începuturile sale Mihai Țărnă este actor-păpușar, discipolul lui Titus Jucov).

„O noapte furtunoasă” după Ion Luca Caragiale în regia lui Mihai Țărnă e halucinant! Și trebuie văzut!

Echipa de creație:

Regie, scenografie: Mihai Țărnă

Muzică: Alexandru Dicusar

Costume: Inga Botnariuc

Păpuși: Mașa Gross

Repetitor păpuși: Svetlana Radu

Redactor principal: Carolina Druță

Manager IT: Mihai Condur

Director: Ala Toma

Distribuția:

Jupân Dumitrache – Gheorghe Popescu

Veta – Nina Lefter, Maestru în Artă al RM

Nae Ipingescu – Ion Ostaciuc, Artist Emerit al RM

Zița – Diana Nimijan, Artist Emerit al RM

Chiriac – Valentin Munteanu

Spiridon – Ion Turculeț, Maestru al Scenei

Rică Venturiano – Ion Ambrosi, Maestru al Scenei

Actori-mânuitori:

Irina Boiarchina, Maestru în Artă;

Maria Turculeț, Maestru al Scenei;

Cristina Glavan, Maestru al Scenei;

Valentina Ostap;

Irina Recicalova.